Acest proiect a început cu un spațiu complet „gol” — beton, plăci de gips-carton, puncte tehnice în așteptare și multă lumină.

La prima vedere — libertate totală.

În realitate — zeci de decizii care trebuiau anticipate. Nu existau constrângeri existente la care să ne adaptăm, dar exista o altă complexitate: construirea spațiului de la zero ca un sistem coerent încă din prima etapă.

Golurile mari stabileau ritmul — lumină, perspective, proporții.

Totul trebuia să se alinieze: planul, scenariile de iluminat, mobilierul și depozitarea.

În paralel, era necesară o muncă tehnică precisă:

• amplasarea instalației electrice în funcție de utilizări clare
• pregătirea tavanelor pentru iluminat integrat
• alinierea geometriei pentru mobilierul la comandă
• pregătirea racordurilor pentru bucătărie și elementele integrate

Pe șantier, toate acestea arată ca un dezordine de cabluri, unelte și soluții provizorii.

Dar exact aici se construiește ceea ce, ulterior, pare simplu și evident.

În fotografiile finale, percepția se schimbă complet. Spațiul pare calm și controlat, ca și cum ar fi fost mereu așa. Dar în spatele acestei simplități se află o muncă precisă în fiecare etapă. Depozitarea integrată continuă arhitectura.

Bucătăria devine parte a volumului.

Materialele funcționează împreună: lemn, accente negre, textile calde.

Nimic inutil, nimic lăsat la întâmplare.

În final, un interior ușor de înțeles și de trăit.

Deși se bazează pe decizii luate cu mult timp înainte.